Eu ma plictisesc foarte repede: ma plictisesc de oameni, de locuri, de activitati, de job-uri… Ma plictisesc atunci cand intru intr-o rutina ce ma copleseste si oricat as incerca sa schimb lucrurile ma tot lovesc de obstacole care ma impiedica sa redevin activa. Atunci ma transform in cel mai ursuz om de pe pamant care nu vrea decat sa fuga in creerii muntilor unde sa se poata manifesta liber, fara constrangeri, fara obstacole.
Stiu, obstacolele apar in calea noastra pentru a ne impulsiona sa le depasim, pentru a nu obtine orice dorim fara efort, insa unele sunt atat de greu (sau imposibil de depasit) incat ne plafonam si ramanem intr-o stare de plictiseala permanenta care, pe termen lung, ne poate afecta iremediabil.
Eu nu vreau sa fiu plictisita! Firea mea este una vesela, mereu activa, mereu agitata si nu inteleg de ce, in ultimul timp, ma las coplesita de astfel de stari de oboseala psihica. In mod normal, as fi facut tot ce este omeneste posibil pentru a nu ma plafona in starea pe care o detest cel mai mult. Acum, lipsita de energie, lipsita de initiativa, ma las purtata pe valurile sale in speranta ca voi ajunge la un mal cu nisip auriu, cu soare dogoritor si palmieri umbrosi.
Dar de ce fac asta? De ce sa astept sa mi se intample? De ce nu iau initiative si de ce raman pasiva atunci cand vad ca viata mi se indreapta spre rutina? Sa fie oare de vina obstacolele? Chiar infrunt obstacole imposibil de depasit? Probabil ca da!
Voi incerca sa fac ceva, sa scap din umbra acestei stari, insa mai stau putin… sunt prea plictisita pentru a putea sa scap de plictiseala.
Voi ce remedii folositi impotriva plictiselii? Mi-ar prinde bine cateva sfaturi J
