De ce am sentimentul ciudat ca ceva s-a inceiat? Simt un gol inexplicabil in suflet. Am pierdut ceva sau am castigat mai mult decat speram?
De ce nu-mi pot da seama ce se intampla cu mine? Oare ma maturizez sau doar ma coplesesc evenimentele din ultima perioada?
As avea nevoie de putina liniste si singurate. Ar trebui sa imi pun ordine in ganduri si in viata dar nu am puterea sa o fac. Nu reusesc sa ma inteleg. Nu ma mai inteleg nici pe mine si nici pe cei din jurul meu.
Nu mai am rabdare sa ascult, nu mai am puterea sa invat, nu ma am optimismul de pana acum si nu mai am energie pentru a merge mai departe.
Si imi revine in minte aceeasi intrebare: "S-a terminat ceva sau acum incepe altceva?" Incerc sa inteleg... nu reusesc. Dar nu am pierdut nimic... si atunci de ce ma simt de parca mi-as lua adio de la ceva sau cineva drag.
Imi rasfoiesc viata precum o carte, pagina cu pagina. Se pare ca totul e in regula. Nu lipseste niciun paragraf... si atunci unde am gresit? Cu siguranta e o gresala. Nu se poate sa ma simt asa decat daca ceva nu e in regula. Incerc sa aflu ce. Incerc... nu reusesc.
Aceeasi senzatie de care nu pot sa scap si aceeasi intrebare: "S-a terminat sau acum incepe?"
miercuri, 30 aprilie 2008
luni, 28 aprilie 2008
Lucruri prea simple
Cand esti fericit? Atunci cand ai bani si tot ce vrei sau atunci cand ai 80 de ani si inca mai poti sa zambesti?
De ce o fraza atat de simpla, spusa de un batran la fel de simplu ma face sa plang?
Cum poti sa te resemnezi in fata vietii?
Cum poti fii fericit cand stii ca vei muri?
De ce nu intelege nimeni ca fericirea se regaseste in lucrurile simple?
De ce ne complicam viata si incercam sa gasim fericirea in avere si faima? Fericirea se obtine atat de usor... Un om poate fii fericit doar pentru ca "isi traieste batranetea si pentru ca are o vacuta".
E simplu, la el totul e simplu. El e un om simplu dar fericit.
Acum chiar imi doresc sa pot zambi si eu. Dar nu pot sa fac asta. Acum plang. Nu e ciudat? Doar sunt tanara, am toata viata inainte... el e batran si zambeste, eu sunt tanara si plang. E chiar ciudat: el e fericit... Eu de ce nu pot fi?
Mi-am dat seama ca sunt atat de mica intr-o lume imensa. Mi-am dat seama ca nu e greu sa iubesti (e mult mai greu sa urasti). Sa incercam sa fim mai buni, mai veseli si mai intelepti. Viata e atat de frumoasa si merita traita.
Vrau sa ajung si eu la 80 de ani si sa zambesc...
Oricum am invatat o lectie. O fraza, un batran si eu... M-am maturizat. Am inteles ca pot fi fericita. Daca stiu sa iert, sa uit, sa zambesc si sa iubesc pot fi fericita.
O sa caut fericirea in lucrurile simple.
De ce o fraza atat de simpla, spusa de un batran la fel de simplu ma face sa plang?
Cum poti sa te resemnezi in fata vietii?
Cum poti fii fericit cand stii ca vei muri?
De ce nu intelege nimeni ca fericirea se regaseste in lucrurile simple?
De ce ne complicam viata si incercam sa gasim fericirea in avere si faima? Fericirea se obtine atat de usor... Un om poate fii fericit doar pentru ca "isi traieste batranetea si pentru ca are o vacuta".
E simplu, la el totul e simplu. El e un om simplu dar fericit.
Acum chiar imi doresc sa pot zambi si eu. Dar nu pot sa fac asta. Acum plang. Nu e ciudat? Doar sunt tanara, am toata viata inainte... el e batran si zambeste, eu sunt tanara si plang. E chiar ciudat: el e fericit... Eu de ce nu pot fi?
Mi-am dat seama ca sunt atat de mica intr-o lume imensa. Mi-am dat seama ca nu e greu sa iubesti (e mult mai greu sa urasti). Sa incercam sa fim mai buni, mai veseli si mai intelepti. Viata e atat de frumoasa si merita traita.
Vrau sa ajung si eu la 80 de ani si sa zambesc...
Oricum am invatat o lectie. O fraza, un batran si eu... M-am maturizat. Am inteles ca pot fi fericita. Daca stiu sa iert, sa uit, sa zambesc si sa iubesc pot fi fericita.
O sa caut fericirea in lucrurile simple.
vineri, 18 aprilie 2008
Cafeneaua noastra
Ti-am spus ca esti incurabila? Mereu intarzii... asa iti place tie sau pur si simplu vrei sa ma enervezi. Sa stii ca nu uit numarul calatoriilor de metrou pe care le-am facut folosind cartela ta. Mda... probabil faci asta ca sa imi treaca supararea ca intarzii mereu.
Vremea a fost perfecta. Am simtit, in sfarsit, ca vine vara. Si verdele asta proaspat... imi place.
"The orange women" se evidentia foarte clar de peisajul verde ce o inconjura.
-Bine ca erai imbracata in portocaliu si nu se observa prea clar cat de nervoasa erai pentru cele 30 de minute cat ai asteptat. Dar noi te iubim si tu stii asta.
Salata a fost pe gustul meu, discutiile la fel, muzica... putin cam melancolica, dar ok si ea.
Aceeasi poveste, numai ca acum erau persoane diferite: sa-l sun, sa nu-l sun... uite, am numarul pe biletelul asta galben! Am avut mare grija de el (de biletel).
In ciuda insistentelor noastre, nu l-a sunat. (Well, imi mentin insistenta: SUNA-L!!!)
Era cazul sa adune cineva servetelele si dezastrul pe care il facusem pe masa. Normal, niciuna dintre noi nu a fost atenta la barman. Saracul, isi facea doar datoria... a strans servetelele, a luat oliviera si scrumiera si, o data cu ele si BILETELUL.
Reactia a venit prea tarziu, dar a fost una zgomotoasa:
-BILETELUL!!! Nu pot sa cred, mi-a luat biletelul...
Ca de la un fel de "Superwomens" a venit replica:
-Mergem noi la barman sa ii cerem cosul de gunoi si iti recuperam biletelul! (din fericire, barmanul era disparut temporar. Ufff... am scapat).
Intalnirea e pe terminate. Am inteles, trebuie sa pleci. Unii chiar nu inteleg ca ne simtim bine impreuna. Si... credeai ca o sa scapi fara sa te enervam putin? Gheata, gheata, caldut, caldut (15-16 grade)... Draga mea, telefonul e in scorbura. Si oricum, noi te iubim si atunci cand esti nervoasa.
Si pentru voi,
Vremea a fost perfecta. Am simtit, in sfarsit, ca vine vara. Si verdele asta proaspat... imi place.
"The orange women" se evidentia foarte clar de peisajul verde ce o inconjura.
-Bine ca erai imbracata in portocaliu si nu se observa prea clar cat de nervoasa erai pentru cele 30 de minute cat ai asteptat. Dar noi te iubim si tu stii asta.
Salata a fost pe gustul meu, discutiile la fel, muzica... putin cam melancolica, dar ok si ea.
Aceeasi poveste, numai ca acum erau persoane diferite: sa-l sun, sa nu-l sun... uite, am numarul pe biletelul asta galben! Am avut mare grija de el (de biletel).
In ciuda insistentelor noastre, nu l-a sunat. (Well, imi mentin insistenta: SUNA-L!!!)
Era cazul sa adune cineva servetelele si dezastrul pe care il facusem pe masa. Normal, niciuna dintre noi nu a fost atenta la barman. Saracul, isi facea doar datoria... a strans servetelele, a luat oliviera si scrumiera si, o data cu ele si BILETELUL.
Reactia a venit prea tarziu, dar a fost una zgomotoasa:
-BILETELUL!!! Nu pot sa cred, mi-a luat biletelul...
Ca de la un fel de "Superwomens" a venit replica:
-Mergem noi la barman sa ii cerem cosul de gunoi si iti recuperam biletelul! (din fericire, barmanul era disparut temporar. Ufff... am scapat).
Intalnirea e pe terminate. Am inteles, trebuie sa pleci. Unii chiar nu inteleg ca ne simtim bine impreuna. Si... credeai ca o sa scapi fara sa te enervam putin? Gheata, gheata, caldut, caldut (15-16 grade)... Draga mea, telefonul e in scorbura. Si oricum, noi te iubim si atunci cand esti nervoasa.
Si pentru voi,
Sunt (in)dependenta
Am citit de curand intr-o revista un articol legat de cat de (in)dependenti sunem fata de lucrurile ce ne inconjoara.
Ne place sa afirmam ca suntem persoane independente, chiar ne mandrim cu asta. Insa, sunt multe lucruri de care suntem dependenti.
In ceea ce ma priveste, recumosc: sunt dependenta.
-Dependenta de soare si caldura.
-Dependenta de prieteni.
-Dependenta de vorbitul pe messanger.
-Dependenta de telefonul mobil.
-Dependenta de internet.
-Dependenta de filmele si cartile psihologice.
-Dependenta de trusa de machiaj.
-Dependenta de pepsi.
-Dependenta de salata bulgareasca.
-Dependenta de iesirile cu fetele la "bodega".
-Dependenta de muzica.
-Dependenta de acest blog.
-Dependenta de plimbarile lungi, in afara Bucurestiului.
-Dependenta de cumparaturi...
Si lista poate continua, insa ma opresc aici. Vreau sa par si putin independenta.
Ne place sa afirmam ca suntem persoane independente, chiar ne mandrim cu asta. Insa, sunt multe lucruri de care suntem dependenti.
In ceea ce ma priveste, recumosc: sunt dependenta.
-Dependenta de soare si caldura.
-Dependenta de prieteni.
-Dependenta de vorbitul pe messanger.
-Dependenta de telefonul mobil.
-Dependenta de internet.
-Dependenta de filmele si cartile psihologice.
-Dependenta de trusa de machiaj.
-Dependenta de pepsi.
-Dependenta de salata bulgareasca.
-Dependenta de iesirile cu fetele la "bodega".
-Dependenta de muzica.
-Dependenta de acest blog.
-Dependenta de plimbarile lungi, in afara Bucurestiului.
-Dependenta de cumparaturi...
Si lista poate continua, insa ma opresc aici. Vreau sa par si putin independenta.
marți, 15 aprilie 2008
Just a song...
Sunt sigura ca vi s-a intamplat si voua sa ascultati o melodie si sa va treaca fiori.
Chiar daca nu faci legatura exacta intre melodie si un anumit eveniment, totusi parca iti tii respiratia de la inceputul si pana la sfarsitul cantecului.
Exact asta am patit eu azi. Am pornit mp3-ul si aceasta melodie mi-a declansat o stare foarte ciudata. Pur si simplu am simtit fiori si o emotie inexplicabila.
Iata despre ce vorbesc:
"Hold me for a while"
Chiar daca nu faci legatura exacta intre melodie si un anumit eveniment, totusi parca iti tii respiratia de la inceputul si pana la sfarsitul cantecului.
Exact asta am patit eu azi. Am pornit mp3-ul si aceasta melodie mi-a declansat o stare foarte ciudata. Pur si simplu am simtit fiori si o emotie inexplicabila.
Iata despre ce vorbesc:
"Hold me for a while"
luni, 14 aprilie 2008
Fii prietenul meu cel mai bun
Prietenie - un cuvant atat de simplu dar cu enorm de multe implicatii emotionale. Auzi orice om spunand "prietenul meu cel mai bun este... sau prietenul meu cel mai bun face...".
Tu esti prietenul cel mai bun al cuiva? Tu ai un prieten bun? Oare te-ai gandit vreodata cat de important poti fi pentru cineva daca esti langa el atunci cand are nevoie? Probabil ca si tu ai simtit nevoia, cel putin o data in viata, sa ai pe cineva alaturi.
Din punctul meu de vedere, un prieten bun este acea persoana in care ai intotdeauna incredere, persoana care e dispusa sa iti fie mereu alaturi in momentele grele dar si atunci cand esti fericit, prietenul cel mai bun trebuie sa iti dea sfaturi atunci cand ai nevoie de ele, sa stie sa te asculte si sa te sprijine. Prietenul tau cel mai bun are mereu incredere in tine, nu se supara pe tine si nici nu te dezamageste. Prietenul tau cel mai bun te accepta asa cum esti si nu te condamna niciodata cand gresesti.
Prietenie - nu incerc sa dau o definitie... oricum nu cred ca acest cuvant se poate defini. Prietenia e un sentiment, cateodata o stare de spirit caci te simti bine atunci cand stii ca cineva te pretuieste si are nevoie de tine. De cate ori ai plans pentru ca l-ai vazut pe prietenul tau plangand? De cate ori te-ai bucurat din inima pentru reusitele prietenului tau?
Avem posibilitatea sa ne alegem singuri prietenii si ar trebui sa profitam de acest lucru. Din pacate, nu putine sunt momentele in care ne incredem in oameni care mai apoi, ne dezamagesc. Dar sa nu ne descurajam. Sunt sigura ca si tu poti avea un prieten bun (daca nu l-ai gasit deja, cu siguranta el exista si abia asteapta sa te cunoasca) si, in acelasi timp, sunt sigura ca tu poti fi persoana care poate alina un suflet dezamagit.
Si ca o concluzie: "Fii intotdeauna ceea ce esti, iar daca acest lucru nu este deajuns pentru cineva, acel cineva nu este deajuns pentru tine!"
... iar pentru prietenii mei: Multumesc ca existati!!!
Tu esti prietenul cel mai bun al cuiva? Tu ai un prieten bun? Oare te-ai gandit vreodata cat de important poti fi pentru cineva daca esti langa el atunci cand are nevoie? Probabil ca si tu ai simtit nevoia, cel putin o data in viata, sa ai pe cineva alaturi.
Din punctul meu de vedere, un prieten bun este acea persoana in care ai intotdeauna incredere, persoana care e dispusa sa iti fie mereu alaturi in momentele grele dar si atunci cand esti fericit, prietenul cel mai bun trebuie sa iti dea sfaturi atunci cand ai nevoie de ele, sa stie sa te asculte si sa te sprijine. Prietenul tau cel mai bun are mereu incredere in tine, nu se supara pe tine si nici nu te dezamageste. Prietenul tau cel mai bun te accepta asa cum esti si nu te condamna niciodata cand gresesti.
Prietenie - nu incerc sa dau o definitie... oricum nu cred ca acest cuvant se poate defini. Prietenia e un sentiment, cateodata o stare de spirit caci te simti bine atunci cand stii ca cineva te pretuieste si are nevoie de tine. De cate ori ai plans pentru ca l-ai vazut pe prietenul tau plangand? De cate ori te-ai bucurat din inima pentru reusitele prietenului tau?
Avem posibilitatea sa ne alegem singuri prietenii si ar trebui sa profitam de acest lucru. Din pacate, nu putine sunt momentele in care ne incredem in oameni care mai apoi, ne dezamagesc. Dar sa nu ne descurajam. Sunt sigura ca si tu poti avea un prieten bun (daca nu l-ai gasit deja, cu siguranta el exista si abia asteapta sa te cunoasca) si, in acelasi timp, sunt sigura ca tu poti fi persoana care poate alina un suflet dezamagit.
Si ca o concluzie: "Fii intotdeauna ceea ce esti, iar daca acest lucru nu este deajuns pentru cineva, acel cineva nu este deajuns pentru tine!"
... iar pentru prietenii mei: Multumesc ca existati!!!
miercuri, 9 aprilie 2008
Nu uita
Nu uita sa spui “te iubesc”. Caci si cuvintele sunt importante.
Nu uita sa zambesti cand mergi pe strada. Niciodata nu stii pe langa cine treci.
Nu uita sa fii romantica. Doar esti femeie.
Nu-ti uita prietenii. Este atat de bine sa stii ca poti vorbi cu cineva ori de cate ori simti nevoia si, mai ales, e important sa stii ca intotdeauna cineva iti este aproape la nevoie.
Nu uita sa-ti traiesti viata. E important sa te simti bine, sa te distrezi, sa simti ca traiesti.
Nu uita sa te bucuri de micile placeri ale vietii. Vrei o inghetata? Ce daca esti la regim… Cumpara-ti-o! Vrei o pereche de pantofi? Ce daca nu mai ramai cu niciun ban… Cumpara-i!
Nu uita sa uiti. Unele lucruri ar trebui uitate.
…Nu uita sa fii fericita!!!!
luni, 7 aprilie 2008
Sambata seara
Labirintul de metal, o cladire imensa, o lumina slaba, muzica in surdina, doar cativa oameni si un bar (dar la ce ma asteptam??? Cine mai ajunge in club la ora 21.30???).
N-a durat mult pana sa apara lumea, muzica a inceput sa se auda tare (exact asa cum vroiam eu... cat mai tare, astfel incat sa nu-mi mai pot auzi gandurile), am servit cateva pahare de gin, apoi a inceput distractia.
Cativa oameni mai retrasi, mai timizi, altii plini de energie si dornici sa se distreze... Unii incercau sa "agate" pe cineva, altii incercau sa "scape" de cineva. Uniii vroiau sa se imbete si consumau sticle de alcool dupa sticle de alcool, altii provocau fetele sa se dezbrace pentru 100 de euro. Unii dansau provocator, altii se multumeau sa stea pe scaun si sa priveasca. Unora le-a placut muzica, altora nu. Unii s-au distrat, iar altii nu s-au simtit prea bine (din fericire, eu am facut parte din categoria celor care s-au simtit excelent).
Multumesc de invitatie...
Si o melodie care sa ne aminteasca de seara de sambata (amuzati-va urmarind videoclipul:):)))
N-a durat mult pana sa apara lumea, muzica a inceput sa se auda tare (exact asa cum vroiam eu... cat mai tare, astfel incat sa nu-mi mai pot auzi gandurile), am servit cateva pahare de gin, apoi a inceput distractia.
Cativa oameni mai retrasi, mai timizi, altii plini de energie si dornici sa se distreze... Unii incercau sa "agate" pe cineva, altii incercau sa "scape" de cineva. Uniii vroiau sa se imbete si consumau sticle de alcool dupa sticle de alcool, altii provocau fetele sa se dezbrace pentru 100 de euro. Unii dansau provocator, altii se multumeau sa stea pe scaun si sa priveasca. Unora le-a placut muzica, altora nu. Unii s-au distrat, iar altii nu s-au simtit prea bine (din fericire, eu am facut parte din categoria celor care s-au simtit excelent).
Multumesc de invitatie...
Si o melodie care sa ne aminteasca de seara de sambata (amuzati-va urmarind videoclipul:):)))
vineri, 4 aprilie 2008
joi, 3 aprilie 2008
Vin, cola si plansete
Vroiam sa ies, sa beau un vin bun si sa ma distrez.
La ora 17.00 cand incepuse deja sa ploua (apropo: umbrela mea unde e?!!!? ), am plecat spre Tineretului. Nu-mi sta in fire sa intarzii, insa de data asta am reusit. Dar esti chiar dulce asteptand... oricum, sorry... n-am vrut (era ambuteiaj la Sudului:):).
Dar am ajuns... pe la 17.20.
Sa bem un vin rosu...
-Nu servim bauturi alcoolice!
-Primul gand: asta are impresia ca nu suntem majore??? Nici nu am buletinul la mine... Aaaaa "Summit-ul Nato"! De data asta chiar o spun hotarat: Bush, go home!... eu vreau sa beau un vin!!!
In fine, m-am resemnat:
-O cola!
-Si un frappe!
Mda... gata cu vinul, probabil ar fi fost bun...
Si mi-am amintit ca eu nu mancasem nimic. Deci, ar fi cazul sa mananc ceva:
-O salata bulgareasca, va rog!
Dupa 10 minute apare imensa salata pe care nu am putut sa o savurez ("mananca, mananca, trebuie sa mergem undeva unde se bea... eu vreau sa beau!!!")
Gata! mergem la Brancoveanu sa bem un vin.
-Grasa de Cotnari! dupa preferinte: cu apa, simplu sau cu pepsi. Bietul barman... oare nu se prinde ca nici noi nu stim ce vrem???
Sa inceapa distractia... in primul rand ciocnim pentru mine... ca doar eu sunt happy dintre noi toate. Nu-i nimic, imi place sa se bea in cinstea mea...
Apoi... un telefon, urmat de un mesaj, apoi iar un telefon si iar un mesaj...
-"Domle" ar fi cazul sa te opresti, ajunge!
-Nu, nu!! inca unul (alt mesaj)... le-am pierdut sirul.
-Si eu ce sa fac??? Il sun si eu!!!
-Nu, nu si tu! (uffff... macar tu intelegi)
Ultima replica:
-Hai sa iesim de aici ca mie mi-e rau...
Deja e grav... gata, iesim!
Si o seara nu se termina bine decat daca plangem. Si nu asa oricum. Tre' sa plangem toate trei, stand pe gard, in ploaie...
Exact d-asta va iubesc atat de mult...
La ora 17.00 cand incepuse deja sa ploua (apropo: umbrela mea unde e?!!!? ), am plecat spre Tineretului. Nu-mi sta in fire sa intarzii, insa de data asta am reusit. Dar esti chiar dulce asteptand... oricum, sorry... n-am vrut (era ambuteiaj la Sudului:):).
Dar am ajuns... pe la 17.20.
Sa bem un vin rosu...
-Nu servim bauturi alcoolice!
-Primul gand: asta are impresia ca nu suntem majore??? Nici nu am buletinul la mine... Aaaaa "Summit-ul Nato"! De data asta chiar o spun hotarat: Bush, go home!... eu vreau sa beau un vin!!!
In fine, m-am resemnat:
-O cola!
-Si un frappe!
Mda... gata cu vinul, probabil ar fi fost bun...
Si mi-am amintit ca eu nu mancasem nimic. Deci, ar fi cazul sa mananc ceva:
-O salata bulgareasca, va rog!
Dupa 10 minute apare imensa salata pe care nu am putut sa o savurez ("mananca, mananca, trebuie sa mergem undeva unde se bea... eu vreau sa beau!!!")
Gata! mergem la Brancoveanu sa bem un vin.
-Grasa de Cotnari! dupa preferinte: cu apa, simplu sau cu pepsi. Bietul barman... oare nu se prinde ca nici noi nu stim ce vrem???
Sa inceapa distractia... in primul rand ciocnim pentru mine... ca doar eu sunt happy dintre noi toate. Nu-i nimic, imi place sa se bea in cinstea mea...
Apoi... un telefon, urmat de un mesaj, apoi iar un telefon si iar un mesaj...
-"Domle" ar fi cazul sa te opresti, ajunge!
-Nu, nu!! inca unul (alt mesaj)... le-am pierdut sirul.
-Si eu ce sa fac??? Il sun si eu!!!
-Nu, nu si tu! (uffff... macar tu intelegi)
Ultima replica:
-Hai sa iesim de aici ca mie mi-e rau...
Deja e grav... gata, iesim!
Si o seara nu se termina bine decat daca plangem. Si nu asa oricum. Tre' sa plangem toate trei, stand pe gard, in ploaie...
Exact d-asta va iubesc atat de mult...
miercuri, 2 aprilie 2008
Stii tu...
Mai e putin si ne vedem din nou.
Mi-e dor de tine... Mi-e dor de iarba aceea verde si proaspata, de padurea deasa in care ma pierdeam atunci cand vroiam sa fiu singura, de pomii infloriti, de oamenii aceia batrani ce ma privesc mereu cu ochi blajini si ma intreaba de fiecare data: "Cati ani ai?", "A cui esti?"...
Mi-e dor de paraul in care ma scaldam cand eram mica si de lanurile de porumb in care ma pierdeam mereu cand incercam sa gasesc drumul spre casa.
Mi-e dor de traditiile pe care oamenii tai inca le respecta, de mesele la iarba verde, in livada si de legumele proaspat culese din gradina.
Stii ca aerul tare ma face sa ma simt bine. Mirosul acela al naturii pure, covorul de frunze uscate pe care imi place sa merg desculta si curcubeul... La tine mereu apare curcubeul dupa ploaie.
Stiu ca ne despart multi kilomeri si tocmai de aceea am invatat sa te pretuiesc asa mult, caci ne vedem atat de rar...
Dar nu conteaza... cateva zile petrecute cu tine imi dau suficienta energie sa mai rezist inca un an... cand ne vom reintalni. Inca un an, si apoi altul... Stii tu...
Mi-e dor de tine... Mi-e dor de iarba aceea verde si proaspata, de padurea deasa in care ma pierdeam atunci cand vroiam sa fiu singura, de pomii infloriti, de oamenii aceia batrani ce ma privesc mereu cu ochi blajini si ma intreaba de fiecare data: "Cati ani ai?", "A cui esti?"...
Mi-e dor de paraul in care ma scaldam cand eram mica si de lanurile de porumb in care ma pierdeam mereu cand incercam sa gasesc drumul spre casa.
Mi-e dor de traditiile pe care oamenii tai inca le respecta, de mesele la iarba verde, in livada si de legumele proaspat culese din gradina.
Stii ca aerul tare ma face sa ma simt bine. Mirosul acela al naturii pure, covorul de frunze uscate pe care imi place sa merg desculta si curcubeul... La tine mereu apare curcubeul dupa ploaie.
Stiu ca ne despart multi kilomeri si tocmai de aceea am invatat sa te pretuiesc asa mult, caci ne vedem atat de rar...
Dar nu conteaza... cateva zile petrecute cu tine imi dau suficienta energie sa mai rezist inca un an... cand ne vom reintalni. Inca un an, si apoi altul... Stii tu...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)