Stii tu...

Mai e putin si ne vedem din nou.
Mi-e dor de tine... Mi-e dor de iarba aceea verde si proaspata, de padurea deasa in care ma pierdeam atunci cand vroiam sa fiu singura, de pomii infloriti, de oamenii aceia batrani ce ma privesc mereu cu ochi blajini si ma intreaba de fiecare data: "Cati ani ai?", "A cui esti?"...
Mi-e dor de paraul in care ma scaldam cand eram mica si de lanurile de porumb in care ma pierdeam mereu cand incercam sa gasesc drumul spre casa.
Mi-e dor de traditiile pe care oamenii tai inca le respecta, de mesele la iarba verde, in livada si de legumele proaspat culese din gradina.
Stii ca aerul tare ma face sa ma simt bine. Mirosul acela al naturii pure, covorul de frunze uscate pe care imi place sa merg desculta si curcubeul... La tine mereu apare curcubeul dupa ploaie.
Stiu ca ne despart multi kilomeri si tocmai de aceea am invatat sa te pretuiesc asa mult, caci ne vedem atat de rar...
Dar nu conteaza... cateva zile petrecute cu tine imi dau suficienta energie sa mai rezist inca un an... cand ne vom reintalni. Inca un an, si apoi altul... Stii tu...