Eu si "adorabila" iarna

Nu se mai poate! Vreau sa fac incantatii, vreau sa fac o vraja, un blestem, ceva, orice: trebuie sa se termine mai repede cu iarna asta ce pare ca a inceput de o eternitate.

In cateva luni de sezon rece si alb si inghetat si friguros si insuportabil am invatat, de voie de nevoie, sa practic diverse sporturi de iarna. La ce ma refer? Iata:

1. Patinaj artistic pe trotuar: Ok, am fost la patinoar, am invatat sa patinez cu un instructor profesionist si bine am facut. Ieri dimineata, desi inarmata cu bocancii pe care i-am purtat mai mult decat mi-as fi dorit, am pasit somnoroasa pe trotuar. M-am trezit instantaneu cand mi-am dat seama ca desi paseam inainte, picioarele mele o luau lateral. Gata cu tinutul mainilor in buzunare, acum le foloseam pe post de aripi pentru mentinerea pozitiei in plan vertical, gata cu mersul relaxat, acum imi incordam toti muschii pentru a-mi mentine directia si marea bucurie venea din partea gecii bufante: daca e sa cad, macar sa-mi mai amortizeze socul. N-am cazut, dar nici mult nu mai aveam. Multumesc Mars Romania, multumesc doamnei instructor.

2. Lupte cu nametii: Acum am la picioare niste muschi de invidiat. Am mers atat de mult pe jos, prin troiene inalte cat un autoturism, pe alei nedeszapezite parca de ani de zile, pe stradute blocate de maldare de zapada, incat nici cel mai de soi fitness din cea mai de fitze sala din Bucuresti nu m-ar fi adus la asemenea rezultate. Multumesc ninsorii ca uite asa mai fac si eu miscare.

3. Slalom printre balti: Eh, iar daca zapada si inghetul nu erau suficiente, la noi iarna mai si ploua… torential!?! O ploaie, putina zapada topita = ingredientele potopului biblic. Balti, baltute, balticele, baltoaie, lacuri si rauri, toate se gasesc incepand din fata blocului si pana la orice destinatie as avea. Asadar, iarna asta mi-am dezvoltat si mobilitatea. Acum ma strecor cu foarte multa indemanare printre orice obstacole as intalni in cale. Multumesc primarilor, multumesc canalizarilor infundate.

Pentru ca mai sunt cateva sporturi recomandate pe o asemenea vreme pe care inca nu le-am experimentat - numaratul banilor si facutul copiilor, trebuie sa ma mobilizez caci vreau sa inchei cum se cuvine sezonul. Rapid, ca cica de maine vine primavara… la dracu! si eu iau banii abia in martie…

Pentru ca…

De ce eu, de ce mie, de ce asa… Urasc intrebarea asta si urasc faptul ca nu am intotdeauna pregatit un “pentru ca”. Nu am curajul sa abordez persoanele care detin “pentru ca”-ul meu si ma multumesc mereu sa raspund la marele DE CE prin banalul “poate”.

Asadar, de ce mi se intampla mie? Pentru ca mi-am dorit? Pentru ca am cautat? Pentru ca am indraznit? Pentru ca am incercat? Pentru ca am sperat? Neah, poate doar asa a fost sa fie!

De ce am acceptat minciuni? Pentru ca imi placea ce auzeam? Pentru ca eram mintita frumos? Pentru ca nu auzeam ce spuneai? Pentru ca am avut incredere? Neah, poate doar asa a fost sa fie.

De ce eu? Pentru ca eram in locul nepotrivit, la momentul nepotrivit? Pentru ca paream neajutorata? Pentru ca m-am nascut prea devreme sau prea tarziu? Pentru ca nu mai era altcineva prin preajma? Neah, poate doar asa a fost sa fie.

Deci: De ce eu? De ce mie? De ce asa? Simplu: pentru ca poate asa a fost sa fie!