De ce eu, de ce mie, de ce asa… Urasc intrebarea asta si urasc faptul ca nu am intotdeauna pregatit un “pentru ca”. Nu am curajul sa abordez persoanele care detin “pentru ca”-ul meu si ma multumesc mereu sa raspund la marele DE CE prin banalul “poate”.
Asadar, de ce mi se intampla mie? Pentru ca mi-am dorit? Pentru ca am cautat? Pentru ca am indraznit? Pentru ca am incercat? Pentru ca am sperat? Neah, poate doar asa a fost sa fie!
De ce am acceptat minciuni? Pentru ca imi placea ce auzeam? Pentru ca eram mintita frumos? Pentru ca nu auzeam ce spuneai? Pentru ca am avut incredere? Neah, poate doar asa a fost sa fie.
De ce eu? Pentru ca eram in locul nepotrivit, la momentul nepotrivit? Pentru ca paream neajutorata? Pentru ca m-am nascut prea devreme sau prea tarziu? Pentru ca nu mai era altcineva prin preajma? Neah, poate doar asa a fost sa fie.
Deci: De ce eu? De ce mie? De ce asa? Simplu: pentru ca poate asa a fost sa fie!
3 comentarii:
domle, calmeaza-te, unele lucruri stii ca pur si simplu se intampla;
plus ca exista un motiv pentru orice:)
pentru ca..s,a intamplat. atata tot. viata km asa e,ne tot arunca si dulce si amar,si uneori..acrisor . nu ne ramane decat sa o traim si sa ne luam cu ea de gat, avand convingerea k tot ce ni se intampla ne poate folosi.
si daca vrem,ne poate cizela spiritul. :)
@simona: Da domle, sunt calma dar cu toate astea nu ma pot abtine sa nu ma intreb "de ce?" Cateodata chiar nu ma pot abtine...
@twisted: ffff multa dreptate ai, multumesc!
Trimiteți un comentariu