luni, 17 mai 2010

my bad luck

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cica m-am nascut in ziua de Inviere, intr-o dimineata ploioasa de sfarsit de Mai. Se mai spune ca pe la ora 10.00, atunci cand luam eu primele guri de aer, a iesit si soarele, iar cerul s-a inseninat brusc.

Eh, asta imi povestea mama acum cativa ani si imi mai spunea si ca toata lumea din spital o felicita ca a nascut o fetita “frumoasa, cu gropita in barba, care va fi, cu siguranta, foarte norocoasa”. Ce ma mai bucuram cand o auzeam spunandu-mi toate lucrurile astea... Atunci o credeam, caci detineam naivitatea unui copil de12-13 ani. Acum, la cei aproape 26 nu mai cred o iota. Bine, stiu ca am o gropita in barba (de care nu sunt mandra deloc), insa partea aia cu norocul e doar un bullshit gogonat. Plus ca nici frumoasa nu ma cred...

Timp de 26 de ani am tot sperat ca va ajunge si la mine (norocul, ofc). Imi ziceam ca “asta nu a fost un an bun”, dar urmatorul cu siguranta va fi “my lucky one”. Si asa mai trecea inca unul si inca unul si inca unul si tot asa… pana am ajuns sa nu mai cred ca se va indrepta nimic. Pur si simplu sunt o persoana ghinionista. Ghinionista pe toate planurile si in toate modurile. Ghinionista in tot ce doresc, in tot ce intreprind, in tot ce imi propun, in tot ce vreau, in tot ce sper.

Am incercat sa-mi fac morocul cu mana mea. E o vorba parca, una care spune ca “norocul si-l face omul cu mana lui”. Si am incercat si varianta asta, zau! Am zis sa nu mai las lucrurile sa vina de la sine, ci sa incerc sa-mi schimb singura destinul. Intrezarisem eu un licar de lumina ce promitea sa-mi coloreze viata si sa-mi arate ce inseamna cu adevarat fericirea. Am dat totul la o parte si am urmat scanteia, care insa s-a stins brusc, lasandu-ma intr-un intuneric total, fara sprijinul pe care il indepartasem, fara instructiuni de resuscitare a unui creier bulversat si fara indicii care sa-mi arate drumul spre inapoi.

Dupa ce m-am obisnuit cat de cat cu intunericul acela ciudat, am incercat sa evit sa mai cred in luminite promitatoare si sa urmez calea mai simpla spre fericire, sa o caut in lucruri mai marunte. Asa m-am trezit plina de speranta in fata obtinerii unui lucru pe care mi-l doream cu ardoare inca de acum 5 ani. Cand totul parea ca se aranjeaza, mi s-a spus direct, fara ocolisuri: “Bai fato, baga-ti mintile in cap! N-ai sa obtii ceea ce vrei, nu vezi ca nu se poate? Viata e cam grea acum, nu ne permitem ce-ti doresti tu!”. Din nou, acelasi intuneric.

Apoi, purtata de valul opac, am ajuns in fata unor oameni pe care-i torturez cu indiferenta si nepasarea mea, oameni pe care ar trebui sa-i respect si sa-i ador, dar pe care nu fac altceva decat sa-i chinui. Stiu ca la un moment dat se vor satura si ma vor lasa si ei in acelasi intuneric terifiant. Stiu ca asa va fi pentru ca eu, “eu sunt o persoana ghinionista” (sau, mai bine zis, eu sunt o persoana SI MAI ghinionista)… ghimionista pe toate planurile.

4 comentarii:

Ariana Brates spunea...

deci ne suparam:

Unu la mana - gropita aia din barbie e chiar super cute si daca o singura data mai zici ca nu esti frumoasa, te voi bate, promit. Si crede-ma ca eu cel putin chiar imi tin promisiunile.

Doi la mana: ideea de a-ti schimba singura destinul inca o mai poti face. Nu esti ghinionista ti-am mai spus doar: "este doar o perioada proasta prin care trecem toti...din cate observi chiar si tara pe de-a intregul".

Trei la mana: cu primul intuneric...ei bine aici te inteleg perfect si prefer sa 'no comment' stim amandoua foarte bine ce si cum.

Cat despre punctul patru si ultimul intuneric: really o s-o repari pe bubu sau si mai bine o sa-ti iei alta masina...trebuie doar sa ai nitica rabdare.

stii ca ti-am zis eu ca tu vezi lucrurile negativ si d-aia nu-ti merge bine, ca atragi karmele proaste? Ei bine, vin cu o completare: "E greu al drq sa vezi lucrurile pozitive cand ele nu sunt dar macar poti sa incerci din cand in cand. Ce vrei, sunt momente in viata cand trebuie sa ne si mintim" :(

I`m here for you..pup!

Adriana spunea...

Deci:
1: Daca nu-mi place, nu-mi place si pace dracia de gropita;

2: Poate oi mai putea sa-l schimb, dar nu mai vreau! Ti-am zis ca nu mai am energie sa mai vreau ceva vreodata... nu-mi mai pasa. Am incercat la un mom dat, am esuat... mi-ajunge;

3: right, no comment! thanks

4: bubu nu e a mea, nu la ea ma refeream... ci la faptul ca vroiam ceva al meu... dar la draq, cum spuneam la pct 2, eu nu mai vreau nik, niciodata;

si... cu cat vezi lucrurile mai negativ, cu atat vei accepta mai usor esecul si nereusita. :) e o logica si aici, vezi??

Thanks for being here :)

Ariana Brates spunea...

stii ca imi spunea si mie cineva, mai cu cap cica, ca este momentul sa-mi accept esecul...ca doar asa voi mai avea parte de succes...oare eu in atata timp asta am facut? nu am fost in stare sa-mi accept esecul?

ps: si gropita aia tot misto e, n-ai cum sa ma convingi :P

Masaj erotic spunea...

din punctul meu de veder nu ar trebui sa fii atat de drastica ci tine si sa te iubesti mai mult.