Not today

Nu incerca sa scapi! Nu poti!
Cand esti cuprinsa de incertitudine vezi viata altfel.
Parca nici oamenii nu-ti mai plac... desi ii iubeai atat de mult.
Viata, in general, nu ti se mai pare frumoasa... desi iti placea asa mult sa traiesti.
Nici florile nu mai sunt la fel de parfumate... desi inainte le miroseai pe toate.
Nici telefonul nu mai vrei sa sune... n-ai chef sa vorbesti cu nimeni.
Cei patru pereti intre care iti petreci ziua incep sa te sufoce... nu vrei decat sa scapi, sa evadezi.
Dar unde sa pleci? N-ai unde! Deci, stai! Suporta! Va trece! De cate ori sa-ti spun... timpul vindeca orice rana.

Asteapta putin...

The show must go on

Am plans, apoi am ras... Am suferit, apoi am fost fericita... Am pierdut si am castgat... M-am obisnuit cu reusitele si esecurile, toate fac parte din viata.

Si nu trebuie decat sa mergem mai departe...

De ce sa da cand poti sa nu?

De ce sa urasti cand poti sa iubesti?

De ce sa plangi cand poti sa zambesti?

De ce sa zbieri cand poti sa soptesti?

De ce sa minti cand poti sa fii sincer?
De ce sa lovesti cand poti sa mangai?
De ce sa fii singur cand poti avea prieteni?
De ce sa suferi cand poti fii fericit?
De ce sa ignori cand poti da importanta?
De ce sa renunti cand poti sa lupti?

De ce... ???

Bleeding love

Liniste si aer curat

Aerul inchis din casa, zilele petrecute intre patru pereti, programele tv. de care m-am saturat in doar cateva zile... toate m-au convins sa ies, sa ma plimb, sa profit de soare.

Am luat un autobuz plin de oameni ciudati...cateva babute vorbeau de programari la doctor, de scumpirea medicamentelor, de pensiile mici... si apoi el - un batran trecut bine de 80 de ani, urla cat il tinea gura cum jidanii au invadat tara si cum "Majestatea sa, Regele Carol I" ar fi salvat tara si lumea de hoti si criminali. Amuzant la inceput, enervant la un moment dat si sacaietor in final, a fost luat la rost de oameni. Toti ii sugerau sa taca, insa parca se indarjea si mai mult... si tipa... si oamenii tipau la el... dar pe ei nu ii auzeam, se auzea doar el... de fapt, nici gandurile mele nu le mai auzem.

Urmeaza staia "Universitate", ufff - am scapat... coboara. Gata, acum liniste. In sfarsit... e linistea pe care o doream.

Ultima statie, Piata Victoriei. In sfarsit am ajuns. M-am grabit degeaba. Evident trebuie sa astept. Hmm... nu prea mai am rabdare. Vreau sa respir aer curat, sa ma plimb.

Iata si parcul. Ce drum lung am parcurs... crdeam ca nu mai ajung.

In sfarsit liniste si aer curat.

Evident, m-am bucurat prea repede. Vroiam sa beau o ciocolata calda cu multa frisca intr-o terasa gola, din mijlocul parcului, unde nici barmanul nu are treaba (joaca table la o masa, langa noi). Si... de data asta nu mai era el... erau ei, 4 sau 5 la numar, cu vreo doua sticle de vin in fata atat de fericiti incat tipau de nu auzeam ce vorbeste persoana de langa mine. Dar acum eram mai vesela, sufeream amandoua, ne enervam amandoua... si radeam amandoua - concluzia: suferinta e mai usoara in doi.

Gata! Am terminat si ciocolata. Am scapat. Din nou, aer curat, verdeata si ratuste. Chiar m-au impresionat. Erau cate doaua, inotau numai impreuna, stateau pe mal impreuna... probabil de-abia se cunoscusera caci pareau sa se iubeasca foarte mult.

Si banca... sigur era veche. Veche si bine ascunsa intre pomisori. Un loc foarte romantic. "Cate o fi vazut la viata ei... Oare banca are viata?"

Deja aerul tare ma face sa delirez... dar imi e bine, deja ma simt mai bine.

Am mers mult, am obosit, ma dor picioarele ingrozitor si imi e foame, mi-e si frig (offffffffff vantul asta), dar mi-a placut... mi-am incarcat bateriile.

Si esarfa... nu fii trista! o sa cumparam alta caci trebuie sa o pierdem din nou prin Herastrau. Sa pierdem esarfa si sa ne pierdem si noi...

Primul pas

Orice lucru are un inceput si un final.

Din pacate, nu in urma cu mult timp, am finalizat niste lucruri ce au insemnat foarte mult in viata mea...

Dar acum nu vorbim de lucruri triste si trecute. Vorbim de lucrui noi, de inceputuri.

Ce inceputuri??? Ei bine, "My Special Place" tocmai a luat nastere... Este locul meu special, locul unde ma voi simti in siguranta, locul unde imi voi deschide sufletul, locul unde voi fi intotdeauna eu...

E primul pas...