Liniste si aer curat

Aerul inchis din casa, zilele petrecute intre patru pereti, programele tv. de care m-am saturat in doar cateva zile... toate m-au convins sa ies, sa ma plimb, sa profit de soare.

Am luat un autobuz plin de oameni ciudati...cateva babute vorbeau de programari la doctor, de scumpirea medicamentelor, de pensiile mici... si apoi el - un batran trecut bine de 80 de ani, urla cat il tinea gura cum jidanii au invadat tara si cum "Majestatea sa, Regele Carol I" ar fi salvat tara si lumea de hoti si criminali. Amuzant la inceput, enervant la un moment dat si sacaietor in final, a fost luat la rost de oameni. Toti ii sugerau sa taca, insa parca se indarjea si mai mult... si tipa... si oamenii tipau la el... dar pe ei nu ii auzeam, se auzea doar el... de fapt, nici gandurile mele nu le mai auzem.

Urmeaza staia "Universitate", ufff - am scapat... coboara. Gata, acum liniste. In sfarsit... e linistea pe care o doream.

Ultima statie, Piata Victoriei. In sfarsit am ajuns. M-am grabit degeaba. Evident trebuie sa astept. Hmm... nu prea mai am rabdare. Vreau sa respir aer curat, sa ma plimb.

Iata si parcul. Ce drum lung am parcurs... crdeam ca nu mai ajung.

In sfarsit liniste si aer curat.

Evident, m-am bucurat prea repede. Vroiam sa beau o ciocolata calda cu multa frisca intr-o terasa gola, din mijlocul parcului, unde nici barmanul nu are treaba (joaca table la o masa, langa noi). Si... de data asta nu mai era el... erau ei, 4 sau 5 la numar, cu vreo doua sticle de vin in fata atat de fericiti incat tipau de nu auzeam ce vorbeste persoana de langa mine. Dar acum eram mai vesela, sufeream amandoua, ne enervam amandoua... si radeam amandoua - concluzia: suferinta e mai usoara in doi.

Gata! Am terminat si ciocolata. Am scapat. Din nou, aer curat, verdeata si ratuste. Chiar m-au impresionat. Erau cate doaua, inotau numai impreuna, stateau pe mal impreuna... probabil de-abia se cunoscusera caci pareau sa se iubeasca foarte mult.

Si banca... sigur era veche. Veche si bine ascunsa intre pomisori. Un loc foarte romantic. "Cate o fi vazut la viata ei... Oare banca are viata?"

Deja aerul tare ma face sa delirez... dar imi e bine, deja ma simt mai bine.

Am mers mult, am obosit, ma dor picioarele ingrozitor si imi e foame, mi-e si frig (offffffffff vantul asta), dar mi-a placut... mi-am incarcat bateriile.

Si esarfa... nu fii trista! o sa cumparam alta caci trebuie sa o pierdem din nou prin Herastrau. Sa pierdem esarfa si sa ne pierdem si noi...