Vin Mosii si noi visam la pitici...

In fiecare zi cu metroul, atatia oameni, atatea statii, atat de intuneric in tunel si oameni care s-a trezit mult prea devreme si care nu si-au baut nici cafeaua… Ce faci intr-o asemenea dimineata?

Pai admiri “comunitatea” de omuleti ce isi traiesc viata in tunel. Si stii ce fac? Isi intind rufele pe sarma, trag obloanele cand trece trenul (ca sa nu-i vedem), se incalzesc la lumanare si mananca supa… (nu, nu e nebunie, e doar lipsa de cofeina si somn… asa se manifesta la unii).

Buuun, ajungi la serviciu si ai senzatia ca esti la Polul Nord. Rudolf este aici. E alb, e din beculete si cam rigid – dar nu e mort, e doar inghetat), avem si un om de zapada, la fel de alb si de rigid dar la el se intelege, Rudolf si-a adus si consoarta si copilul (toti din acelasi material), colindele rasuna in boxe, muuuulte beculete si multi braduti impodobiti. Mosii mai lipsesc… Cum care mosi??? Mos Craciun si Mos Nicolae!

Iar in asteptarea lor, dupa doza “sanatoasa” de cofeina, ne alegem cu foarte multa energie si incepem sa “dam roata” parculetului din fata, exact ca indienii care faceau incantatii ca sa apara Zeii.

Acum, sper ca Mosii ne-au auzit si ne-au pregatit si ceva surprize. Ma duc sa-mi curat ghetutele si sa le asez la geam. In seara asta am intalnire cu primul dintre Mosi: Mos Nicolae!!!

A, si mai jos cateva poze cu “fauna” din curtea noastra :P :P