Este deja un fapt dovedit: pitzipoancele si cocalarii ne-au inconjurat, ne domina, sunt la fiecare colt de strada, in spatele fiecarui calculator, in mijloacele de transport in comun sau in masini luxoase… Mai nou, invadeaza si cladirile de birouri, ne devin colegi sau colege, oameni pe care trebuie sa-i respectam, din principiu. Mai grav este ca principiul “respecta-ti colegii” se bate cap in cap cu principiul “evita pitzipoancele”.
Acum sa va spun cate ceva despre colega mea, Pitzipoanca de Mall. Si scriu cu litera mare pentru ca Ea este cineva, nu este o pitzi oarecare, ci este cea mai cea dintre toate cele.
Pitzipoanca mea are 1,90 m, poarta tocuri de 10 cm, merge cu bustul (adica tzatzele) impins bine in fatza, cu fesele (adica fundul) bine impinse in directia opusa, cu bratele falfaind delicat in jurul coapselor si defileaza asa (la propriu) prin birou, de la usa la geam, de la geam la usa de patru-cinci ori pe zi.
Eh, cu defilarea m-am obisnuit, incerc sa o ignor, incerc sa ma abtin sa o intreb de ce se chinuie sa mearga asa, problema cea mai grava apare cand deschide gura si da grai gandurilor ei blonde desi, paradoxal, este bruneta!
Astazi m-a amuzat teribil. Si pentru ca am ras pe saturate, am hotarat sa va amuz si pe voi! Iata o discutie intre “tipul din Berceni” (singurul baiat din biroul nostru) si Pitzipoanca de Mall:
tipul din Berceni: - … da ma, dar voi ajungeti imediat cu masinile persoanle, eu merg cu transportul in comun in fiecare zi, e normal sa intarzii!
Pitzipoanca de Mall: - Vai, da ce te vaiti asa, tu stii cata treaba am eu in fiecare zi?
tipul din Berceni: - Cata treaba?!?!
Pitzipoanca de Mall: - Pai dimineata vin la munca, apoi mai merg la facultate la doua-trei cursuri (hai fato… asa multe??si da, gagica e studenta la drept, evident!), apoi merg la sala (dap, asta e o treaba importanta), apoi merg in Mall (oki, acu m-ai dat pe spate! In fiecare zi???)
tipul din Berceni: - Da tu mergi in Mall in fiecare zi? Ce draq faci acolo?
Pitzipoanca de Mall: Shopping! (ofc, o pitzi nu e pitzi destul daca nu e si fudula)
tipul din Berceni, foarte calm si serios: Faci shopping in fiecare zi?!
Pitzipoanca de Mall: A, nu! Cateodata mai beau si o cafea (e, la draq! Asta e o treaba chiar foarte importanta, te intelegem!)
tipul din Berceni: Da’ in Mall sunt numai tarani, mie asa mi se pare.
Pitzipoanca de Mall: E na, eu merg mereu! (no comment!)
Si asa, in incheiere, Pitzi a mea ii sugera colegului din Berceni: - Hai sa schimbam draq locul asta de munca-ca o sa ajungem dobitoci, ni se atrofiaza “creierele”! Of, draga mea, nu stiu cat de atrofiat este creierul tau, dar cert este ca mie mi-e foarte frica pentru al meu – doar tre’ sa te suport in fiecare zi!
10 comentarii:
hai ma adi ca stii ca daca n-ar fi ele, Za pitzii, zilele noastre ar fi triste si mohorate :P
si doar ti-am spus ca ea in fiecare secunda viseaza podiumul ala, normal ca tre sa-l si exerseze pe la voi prin birou.
tre sa recunosti ca partea cu mall-ul este de-a dreptul suculenta. ma intreb, oare daca a fost si in ala din cotroceni. uite, ti-am dat subiect de conversatie pentru maine :)
p.s: maine o intreb de art ala al meu cu tesut si croitorie...am nevoie de niste tips pt esarfele yo-yo...direct din mall...e clar, m-am tampit, mai bine inchei aici :))
:)))) clar, trebuie sa ti-o imprumut si tie cateva zile (de colega) tu poate ai mai mult talent sa o infrunti, eu nu mai pot, doar ai vazut si tu ca cedez, prefer sa ies din birou...
Cat despre Mall-ul din Cotroceni, stai linistita, a fost inca din ziua deschiderii, a avut grija sa ne anunte pe toti cum sta treaba pe acolo si sa ne dea informatii "la cald"
Trebuia sa te chem si pe tine cand discuta, poate faceai o cronica... :))))
ma, prin biroul meu ciudat, crede-ma ar fi ca o gura de aer proaspat si extrem de comic :)) uff, iti zic si tot degeaba...nu vrei domle sa fii tu deloc toleranta cu neuronii blonzi, tre sa mai instruiesc maine, e clar.
oricum m-a amuzat teribil postul. si totusi nu stiam ca si ala sta in berceni :))
:))) domle genial cu o singura rectificare: ce-ai domle cu facultatea de drep ca si io am facut-o tot pe-asta :P
:D Bine ai revenit prin blogul meu, Simona!
N-am domle nimic cu facultatea de drept, am ceva cu persoanele care nu sunt in stare sa poarte o discutie coerenta dar se lauda ca sunt studente... la drept.
Sper doar sa nu am parte de vreun proces in viata asta ca ma sperie "avocatii" din generatiile urmatoare.
Off topic: te intereseaza un link exchange?
hello, EmmE!
Sigur ca da! Despre ce e vorba? Uite, daca mai esti interesata, adresa mea de mail este adriana.manu84@gmail.com
Astept propunerea :)
Ahahaha, ce amuzanta mi s-a parut povestioara ta. Din pacate, pentru tine cred ca deja nu mai e nici amuzant, nici ridicol, e doar frustrant.Oricum, cheer up, aici ai your special place:)
Sad but true... o sa dispara natioa oamenilor normali oare?
@sara: asa este, a fost frustrant o perioada, acum e doar... ea, o pitzi si atat.
@ Death Whisperer: si mie mi-e frica de lucrul asta... :(
Trimiteți un comentariu