Concediu de pomina!

In sfarsit a venit si ziua in care trebuie sa plecam. Salteaua, prosoapele, costumul de baie, uleiul de plaja… la mare cu noi!

Am plecat pe la 1.00 noaptea (sa prindem liber) si a fost liber n-am ce zice. Am ajuns in Eforie Nord pe la 4.30. Am “tras” la o benzinarie pentru un capuccino si ne-am indreptat spre plaja sa admiram rasaritul. Ca asa vorbisem… sa vedem rasaritul. Dar, cu 5 minute inainte sa rasara soarele, i s-a pus cretinului pata: “Hai sa cautam cazare!” S-a ales prafu de admirarea rasaritului.

Plecam, ne invartim prin Eforie cautand o gazda. Si ne invartim o ora, doua, trei, patru!!! Cautam pe unu’ “Vasilica Mamulea” (nu mai stiu cum ii zicea), care statea pe acolo acum 10 ani… Tot din cauza cretinului, ca stie el, mergem unde stie el. Normal ca nimenu nu-l cunostea!!!!!

Bine ca m-am gandit sa sun pe cineva care m-a informat ca in Costinesti se gaseste mult mai usor cazare. Bineinteles ca nici nu am ajuns bine si am gasit doua camere “super” (in 5 minute eram cazati). Cand i-am zis cretinului ca daca nu era eu se mai invartea 4 ore prin Eforie mi-a raspus: “Oricum ajungeam si in Costinesti!” Imi venea sa il iau la bataie acolo dar… m-am abtinut ca parca era cam mare (are cam 100 kg).

Bun, ne-am cazat si ne-am hotarat sa mergem la plaja. In sfarsit… atat am asteptat momentul asta. Plaja, cam la 10 minute de mers pe jos. Mergeam incet caci cretiul are si un copil, unu de 6 ani, un fel de copil-bestie, care cica “nu stie sa mearga in papuci”!?!? Vroiam sa o iau la fuga, asa mult imi doream sa vad marea, sa ma intind pe nisip…

Ajungem… yupiiii!!! Ma dezbrac rapid si sar in apa. Era exact asa cum visasem. Apa calda, lume multa, nisip fierbine, imi trecusera toti nervii. Dar nu a tinut mult. Bestia (copilul) a incepu sa urle, sa zbiere ca vrea suc, apa, mancare, ca vrea acasa etc. A vazut ca nu iese ca el si a inceput sa arunce cu nisip, sa fuga ca bezmeticul pe plaja, sa loveasca oamenii, sa-mi arunce cu nisip si scoici in cap…

Seara, aceeasi poveste: mergeam in parculet sa se dea copilul in toate trenulete si masinutele, ne culcam pe la 23.00 ca ii era somn copilului, ii cantam in struna toti patru, eram sclavii lui.

Si ca meniul sa fie complet, am mers cu un jaf de masina (masina cretinului – asa stapan, asa masina) care s-a hotarat sa se strice exact cand am intrat pe autostrada la intoarcere. Pierdea ulei in disperare, troncanea si scartaia din toate incheieturile si trebuia sa ne oprim din 50 in 50 de km ca sa racim motorul. Am facut 10 ore pana in Bucuresti.

Deci, cam asa arata un “concediu de pomina”. Am regretat fiecare secunda petrecuta la mare, l-am urat pe cretin in fiecare clipa si am visat cum torturez acea bestie de copil care mi-a facut vacanta un calvar.