Nu sunt singura

A plecat Simona in concediu. E destul de sinistru pe aici, ma simt putin cam… singura. Ziua trece mai greu decat de obicei, nu mai rad la fel de mult, ma si plictisesc cateodata, dar supravietuiesc.

Cum spuneam, ma simteam singura. Si probabil si-a dat si ea seama asa ca s-a hotarat sa imi tina companie inca de luni (ma rog, eu as vrea sa fie un el, totusi). Azi e deja miercuri si ea este inca aici. Este peste mine, langa mine, in jurul meu… peste tot.

Nu stiu ce mananca, probabil e moarta de foame. In fine, mai bea din cand in cand din cafeaua mea cu lapte atunci cand eu nu sunt atenta. Probabil lucrul asta o tine in viata. Dar nu ma bucur deloc. Ma enerveaza foarte tare si deci, nu m-ar deranja daca ar da coltul (adica daca s-ar duce de tot, in alta parte).

Imi imaginez cum as putea sa o torturez, asa cum imi face ea mie. Ma tortureaza. Ma gadila, imi intra in ochi, imi lasa urme pe monitor, vine spre mine cu viteza si nu ma lasa sa ma concentrez.

As vrea un spray de muste dar nu stiu daca pot sa il folosesc aici (mi-e ca mor si alte insecte din jurul meu), as vrea si o paleta dar nu prea ma pricep la prins muste si s-ar putea sa ma fac de ras.

Deci, nimic nu merge! Asa ca mai bine invatam sa ne suportam. O sa incerc s-o mituiesc – ii dau cafea cu lapte ca sa ma lase 30 de minute in pace. Sper sa functioneze metoda. Si inca ma intreb: o fi un el sau o ea?!?!?