luni, 22 martie 2010
luni, 8 martie 2010
E jocul tau
Parcurg tiptil cu pasi marunti drumul spre inapoi si ma pierd incercand sa inteleg ce inseamna inainte. Adun in gand amintiri ce vin cu intrebari nedeslusite si imagini ravasite printre raze de soare si cladiri masive dintr-un oras prea plin, prea agitat.
In inertia vietii, ma las purtata pe valuri de iluzii si ma imbat cu mirosul sumbru de nou. Ma pierd in lumina palida a unei incaperi enorme si uit sa apas pe tasta de silent. Albastru. Atat recunosc: albastrul senin si literele negre impregnate in inima culorii.
Pe usa masiva din lemn ciocolatiu imi face in ciuda expresia “Va mai asteptam”. Prea tarziu. Acum chiar e prea tarziu sa numeri in gand clipele apuse si stranse in sertarul prafuit de vreme.
In jocul fulgilor impinsi de vantul puternic imi fac loc si eu. Imi trimit gandurile albe sa zburde alaturi de ei, ma prefac fericita si alerg fara directie. Cat de departe ma vei purta in jocul acesta perfect? Am rabdare… poate voi afla.
… sau poate doar parcurg drumul spre inainte incercand sa inteleg ce-a vrut sa insemne inapoi.
In inertia vietii, ma las purtata pe valuri de iluzii si ma imbat cu mirosul sumbru de nou. Ma pierd in lumina palida a unei incaperi enorme si uit sa apas pe tasta de silent. Albastru. Atat recunosc: albastrul senin si literele negre impregnate in inima culorii.
Pe usa masiva din lemn ciocolatiu imi face in ciuda expresia “Va mai asteptam”. Prea tarziu. Acum chiar e prea tarziu sa numeri in gand clipele apuse si stranse in sertarul prafuit de vreme.
In jocul fulgilor impinsi de vantul puternic imi fac loc si eu. Imi trimit gandurile albe sa zburde alaturi de ei, ma prefac fericita si alerg fara directie. Cat de departe ma vei purta in jocul acesta perfect? Am rabdare… poate voi afla.
… sau poate doar parcurg drumul spre inainte incercand sa inteleg ce-a vrut sa insemne inapoi.
miercuri, 17 februarie 2010
Eu si "adorabila" iarna
Nu se mai poate! Vreau sa fac incantatii, vreau sa fac o vraja, un blestem, ceva, orice: trebuie sa se termine mai repede cu iarna asta ce pare ca a inceput de o eternitate.
In cateva luni de sezon rece si alb si inghetat si friguros si insuportabil am invatat, de voie de nevoie, sa practic diverse sporturi de iarna. La ce ma refer? Iata:
1. Patinaj artistic pe trotuar: Ok, am fost la patinoar, am invatat sa patinez cu un instructor profesionist si bine am facut. Ieri dimineata, desi inarmata cu bocancii pe care i-am purtat mai mult decat mi-as fi dorit, am pasit somnoroasa pe trotuar. M-am trezit instantaneu cand mi-am dat seama ca desi paseam inainte, picioarele mele o luau lateral. Gata cu tinutul mainilor in buzunare, acum le foloseam pe post de aripi pentru mentinerea pozitiei in plan vertical, gata cu mersul relaxat, acum imi incordam toti muschii pentru a-mi mentine directia si marea bucurie venea din partea gecii bufante: daca e sa cad, macar sa-mi mai amortizeze socul. N-am cazut, dar nici mult nu mai aveam. Multumesc Mars Romania, multumesc doamnei instructor.
2. Lupte cu nametii: Acum am la picioare niste muschi de invidiat. Am mers atat de mult pe jos, prin troiene inalte cat un autoturism, pe alei nedeszapezite parca de ani de zile, pe stradute blocate de maldare de zapada, incat nici cel mai de soi fitness din cea mai de fitze sala din Bucuresti nu m-ar fi adus la asemenea rezultate. Multumesc ninsorii ca uite asa mai fac si eu miscare.
3. Slalom printre balti: Eh, iar daca zapada si inghetul nu erau suficiente, la noi iarna mai si ploua… torential!?! O ploaie, putina zapada topita = ingredientele potopului biblic. Balti, baltute, balticele, baltoaie, lacuri si rauri, toate se gasesc incepand din fata blocului si pana la orice destinatie as avea. Asadar, iarna asta mi-am dezvoltat si mobilitatea. Acum ma strecor cu foarte multa indemanare printre orice obstacole as intalni in cale. Multumesc primarilor, multumesc canalizarilor infundate.
Pentru ca mai sunt cateva sporturi recomandate pe o asemenea vreme pe care inca nu le-am experimentat - numaratul banilor si facutul copiilor, trebuie sa ma mobilizez caci vreau sa inchei cum se cuvine sezonul. Rapid, ca cica de maine vine primavara… la dracu! si eu iau banii abia in martie…
In cateva luni de sezon rece si alb si inghetat si friguros si insuportabil am invatat, de voie de nevoie, sa practic diverse sporturi de iarna. La ce ma refer? Iata:
1. Patinaj artistic pe trotuar: Ok, am fost la patinoar, am invatat sa patinez cu un instructor profesionist si bine am facut. Ieri dimineata, desi inarmata cu bocancii pe care i-am purtat mai mult decat mi-as fi dorit, am pasit somnoroasa pe trotuar. M-am trezit instantaneu cand mi-am dat seama ca desi paseam inainte, picioarele mele o luau lateral. Gata cu tinutul mainilor in buzunare, acum le foloseam pe post de aripi pentru mentinerea pozitiei in plan vertical, gata cu mersul relaxat, acum imi incordam toti muschii pentru a-mi mentine directia si marea bucurie venea din partea gecii bufante: daca e sa cad, macar sa-mi mai amortizeze socul. N-am cazut, dar nici mult nu mai aveam. Multumesc Mars Romania, multumesc doamnei instructor.
2. Lupte cu nametii: Acum am la picioare niste muschi de invidiat. Am mers atat de mult pe jos, prin troiene inalte cat un autoturism, pe alei nedeszapezite parca de ani de zile, pe stradute blocate de maldare de zapada, incat nici cel mai de soi fitness din cea mai de fitze sala din Bucuresti nu m-ar fi adus la asemenea rezultate. Multumesc ninsorii ca uite asa mai fac si eu miscare.
3. Slalom printre balti: Eh, iar daca zapada si inghetul nu erau suficiente, la noi iarna mai si ploua… torential!?! O ploaie, putina zapada topita = ingredientele potopului biblic. Balti, baltute, balticele, baltoaie, lacuri si rauri, toate se gasesc incepand din fata blocului si pana la orice destinatie as avea. Asadar, iarna asta mi-am dezvoltat si mobilitatea. Acum ma strecor cu foarte multa indemanare printre orice obstacole as intalni in cale. Multumesc primarilor, multumesc canalizarilor infundate.
Pentru ca mai sunt cateva sporturi recomandate pe o asemenea vreme pe care inca nu le-am experimentat - numaratul banilor si facutul copiilor, trebuie sa ma mobilizez caci vreau sa inchei cum se cuvine sezonul. Rapid, ca cica de maine vine primavara… la dracu! si eu iau banii abia in martie…
luni, 8 februarie 2010
Pentru ca…
De ce eu, de ce mie, de ce asa… Urasc intrebarea asta si urasc faptul ca nu am intotdeauna pregatit un “pentru ca”. Nu am curajul sa abordez persoanele care detin “pentru ca”-ul meu si ma multumesc mereu sa raspund la marele DE CE prin banalul “poate”.
Asadar, de ce mi se intampla mie? Pentru ca mi-am dorit? Pentru ca am cautat? Pentru ca am indraznit? Pentru ca am incercat? Pentru ca am sperat? Neah, poate doar asa a fost sa fie!
De ce am acceptat minciuni? Pentru ca imi placea ce auzeam? Pentru ca eram mintita frumos? Pentru ca nu auzeam ce spuneai? Pentru ca am avut incredere? Neah, poate doar asa a fost sa fie.
De ce eu? Pentru ca eram in locul nepotrivit, la momentul nepotrivit? Pentru ca paream neajutorata? Pentru ca m-am nascut prea devreme sau prea tarziu? Pentru ca nu mai era altcineva prin preajma? Neah, poate doar asa a fost sa fie.
Deci: De ce eu? De ce mie? De ce asa? Simplu: pentru ca poate asa a fost sa fie!
Asadar, de ce mi se intampla mie? Pentru ca mi-am dorit? Pentru ca am cautat? Pentru ca am indraznit? Pentru ca am incercat? Pentru ca am sperat? Neah, poate doar asa a fost sa fie!
De ce am acceptat minciuni? Pentru ca imi placea ce auzeam? Pentru ca eram mintita frumos? Pentru ca nu auzeam ce spuneai? Pentru ca am avut incredere? Neah, poate doar asa a fost sa fie.
De ce eu? Pentru ca eram in locul nepotrivit, la momentul nepotrivit? Pentru ca paream neajutorata? Pentru ca m-am nascut prea devreme sau prea tarziu? Pentru ca nu mai era altcineva prin preajma? Neah, poate doar asa a fost sa fie.
Deci: De ce eu? De ce mie? De ce asa? Simplu: pentru ca poate asa a fost sa fie!
luni, 25 ianuarie 2010
Da. Deci am patinat!
M-am saturat de frig, de iarna si de zapada anul asta cum nu m-am saturat in ultimii 5 ani. Nu credeam sa mai descopar vreun farmec al iernii, caci in fiecare zi nu fac altceva decat sa-mi doresc sa vina cat mai repede primavara. Dar minunea s-a intamplat. Primesc o invitatie din partea ele.ro la patinoar. Gratuit, cu instructor personal… fetele s-au inghesuit sa se inscrie pe lista, eu m-am facut mica intr-un colt gandindu-ma ca nu o sa ma urc in veci pe niste lamele subtiri care aluneca pe gheata.Deci refuz. In ultimul moment, o colega anunta ca nu mai poate ajunge, asa ca ramane un loc liber ce trebuie ocupat… de mine. Bine, merg dar nu patinez! Categoric nu!
Primirea la eveniment se face cu multa ciocolata Mars si diverse sortimente de ceai. Dragut si frumos. Patinoarul ala ma sperie in continuare… Nu trece mult timp si ma trezesc luata pe sus de doua dintre colegele mele: “Incalta-te acum cu patinele, trebuie sa incerci!”. Degeaba protestez, degeaba ma agit, degeaba. Nu stiu cum si cand dar ma trezesc pe gheata incaltata cu niste chestii de plastic ce au atasate pe talpa lamelele alea cretine de metal. Ma infig precum Kyri (pisica mea) cu ghearele in balustrada de lemn si incep sa urlu sa ma scoata cineva de acolo.
Instructoarea imi citeste crisparea pe fatza si ma abordeaza in cel mai "delicat" mod posibil: “Da drumul gardului si vino spe mine!” Ma intorc speriata: “Eu??” Tzipa din nou: “Hai, spre mine, acum!” Toata lumea se opreste si se uita spre noi. “Trebuie sa ma misc de aici, nu suport sa fiu in centrul atentiei!” Si cam atat mi-a trebuit: mi-am dat seama ca pot patina, mi-am dat seama ca imi si place sa fac asta. 2 ore am patinat incontinuu, am si cazut (foarte gratios) in aplauzele colegilor (cica asa se invata patinajul: cazand), iar restul a fost poveste… in concluzie, e foarte frumos la patinoar :)
P.S. Am un voucher pentru 7 intrari gratuite, patinele gratuit… abia astept sa merg din nou. ;) Pot lua pe oricine cu mine (tot gratuit)… doritori???
Abonați-vă la:
Postări (Atom)