Incerci sa te faci placuta in societate, incerci sa ii faci pe toti sa te placa, chiar daca uneori iti vine sa-ti iei campii, sa-i impusti in cap sa nu mai existe atatea persoane care te judeca si sa te lase o data in pace.
Supravietuiesti si faci eforturi supraomenesti sa treci si peste clipele astea in care esti nevoita sa pari fericita si lipsita de griji desi in mintea ta nu exista decat probleme, intrebari si o oboseala psihica care n-are leac.
Inspiri, expiri… respiri ca sa supravietuiesti. Desi picioarele-ti sunt gata sa porneasca intr-un sprint spre usa si deja visezi la patul moale ce te asteapta acasa, adunatura de fetze schimonosite din jurul tau incearca prin toate metodele sa-ti scoata un zambet.
Simti privirile lor ca pe niste coate ce ti se infig intre coastele si asa dureroase. “Zambeste!” iti spune constiinta. Daca nu zambesti o sa te streseze si mau rau! Si zambesti dar tot cu gandul la patul si odihna de acasa.
Nu conteaza ca este un moment nepotrivit. Trebuie sa-i infrunti pe toti. Nu conteaza ce vrei tu in momentul asta. Nu mai protesta. Cel mai bine ar fi sa taci!
Respira, zambeste si taci! O sa treaca si asta…
marți, 13 ianuarie 2009
vineri, 5 decembrie 2008
Vin Mosii si noi visam la pitici...
In fiecare zi cu metroul, atatia oameni, atatea statii, atat de intuneric in tunel si oameni care s-a trezit mult prea devreme si care nu si-au baut nici cafeaua… Ce faci intr-o asemenea dimineata?
Pai admiri “comunitatea” de omuleti ce isi traiesc viata in tunel. Si stii ce fac? Isi intind rufele pe sarma, trag obloanele cand trece trenul (ca sa nu-i vedem), se incalzesc la lumanare si mananca supa… (nu, nu e nebunie, e doar lipsa de cofeina si somn… asa se manifesta la unii).
Buuun, ajungi la serviciu si ai senzatia ca esti la Polul Nord. Rudolf este aici. E alb, e din beculete si cam rigid – dar nu e mort, e doar inghetat), avem si un om de zapada, la fel de alb si de rigid dar la el se intelege, Rudolf si-a adus si consoarta si copilul (toti din acelasi material), colindele rasuna in boxe, muuuulte beculete si multi braduti impodobiti. Mosii mai lipsesc… Cum care mosi??? Mos Craciun si Mos Nicolae!
Iar in asteptarea lor, dupa doza “sanatoasa” de cofeina, ne alegem cu foarte multa energie si incepem sa “dam roata” parculetului din fata, exact ca indienii care faceau incantatii ca sa apara Zeii.
Acum, sper ca Mosii ne-au auzit si ne-au pregatit si ceva surprize. Ma duc sa-mi curat ghetutele si sa le asez la geam. In seara asta am intalnire cu primul dintre Mosi: Mos Nicolae!!!
A, si mai jos cateva poze cu “fauna” din curtea noastra :P :P
Pai admiri “comunitatea” de omuleti ce isi traiesc viata in tunel. Si stii ce fac? Isi intind rufele pe sarma, trag obloanele cand trece trenul (ca sa nu-i vedem), se incalzesc la lumanare si mananca supa… (nu, nu e nebunie, e doar lipsa de cofeina si somn… asa se manifesta la unii).
Buuun, ajungi la serviciu si ai senzatia ca esti la Polul Nord. Rudolf este aici. E alb, e din beculete si cam rigid – dar nu e mort, e doar inghetat), avem si un om de zapada, la fel de alb si de rigid dar la el se intelege, Rudolf si-a adus si consoarta si copilul (toti din acelasi material), colindele rasuna in boxe, muuuulte beculete si multi braduti impodobiti. Mosii mai lipsesc… Cum care mosi??? Mos Craciun si Mos Nicolae!
Iar in asteptarea lor, dupa doza “sanatoasa” de cofeina, ne alegem cu foarte multa energie si incepem sa “dam roata” parculetului din fata, exact ca indienii care faceau incantatii ca sa apara Zeii.
Acum, sper ca Mosii ne-au auzit si ne-au pregatit si ceva surprize. Ma duc sa-mi curat ghetutele si sa le asez la geam. In seara asta am intalnire cu primul dintre Mosi: Mos Nicolae!!!
A, si mai jos cateva poze cu “fauna” din curtea noastra :P :P
marți, 2 decembrie 2008
Leapsa…
N-am mai jucat jocul asta de vreo 10 ani sau poate chiar mai mult, dar iata ca nu e niciodata prea tarziu. M-a “prins” Simona si… se pare ca “eu sunt”!
Trebuie sa vorbesc despre “chestiile pe care le iubesc”. Nici nu stiu de unde sa incep, dar o sa incerc sa enumar cateva:
Iubesc (ador) vara cu toate accesoriile: soare, caldura, plaja, bere rece, inghetata, haine putine etc.
Iubesc la nebunie casa mea de la tara, la bunica, locul unde am copilarit. La fel, cu toate accesoriile: padurea, dealurile, livada, paraul, lanurile de grau si porumb etc.
Iubesc ciocolata calda, aia de trebuie sa o mananci ci lingurita (Simona ii spune “budinca” – dar e ciocolata calda). A, si tot la categoria bauturi, ador vinul fiert de la cabana Trei Brazi, vinul ala baut pe terasa, la -5 grade, in pahar de plastic si cu muuulta scortisoara.
Imi place sa adorm tolanita in canapea cu televizorul aprins si dat la maxim (jur ca nu ma deranjeaza, chiar visez frumos).
Imi place ciocolata Kinder.
Iubesc ratele si porcii. Da, stiu ca unele femei au un mers atat de leganat incat pot fi asemanate cu ratele, mai stiu si ca unii barbati pot fi porci, insa eu vorbesc chiar de animale. Vii sau de plus, mie-mi plac ratele si porcii. Asta e!
Mai sunt si altele, insa ma opresc aici.
Si pentru ca am inceput sa scriu din nou pe blog, dupa o pauza destul de lunga, promit sa revin si maine. Am noutati despre “comunitatea” din tunelul de metrou si “Rudolfii” din curte…
Si ca sa nu ramana la mine, leapsa merge spre Cristina si Bamse
Trebuie sa vorbesc despre “chestiile pe care le iubesc”. Nici nu stiu de unde sa incep, dar o sa incerc sa enumar cateva:
Iubesc (ador) vara cu toate accesoriile: soare, caldura, plaja, bere rece, inghetata, haine putine etc.
Iubesc la nebunie casa mea de la tara, la bunica, locul unde am copilarit. La fel, cu toate accesoriile: padurea, dealurile, livada, paraul, lanurile de grau si porumb etc.
Iubesc ciocolata calda, aia de trebuie sa o mananci ci lingurita (Simona ii spune “budinca” – dar e ciocolata calda). A, si tot la categoria bauturi, ador vinul fiert de la cabana Trei Brazi, vinul ala baut pe terasa, la -5 grade, in pahar de plastic si cu muuulta scortisoara.
Imi place sa adorm tolanita in canapea cu televizorul aprins si dat la maxim (jur ca nu ma deranjeaza, chiar visez frumos).
Imi place ciocolata Kinder.
Iubesc ratele si porcii. Da, stiu ca unele femei au un mers atat de leganat incat pot fi asemanate cu ratele, mai stiu si ca unii barbati pot fi porci, insa eu vorbesc chiar de animale. Vii sau de plus, mie-mi plac ratele si porcii. Asta e!
Mai sunt si altele, insa ma opresc aici.
Si pentru ca am inceput sa scriu din nou pe blog, dupa o pauza destul de lunga, promit sa revin si maine. Am noutati despre “comunitatea” din tunelul de metrou si “Rudolfii” din curte…
Si ca sa nu ramana la mine, leapsa merge spre Cristina si Bamse
miercuri, 24 septembrie 2008
Simona si operatiunea ciorba
Cat e ceasul? 18 si… Si tot aici suntem? Hai sa mancam. Ce avem azi in meniu? Supa poloneza, piure cu urme de snitel, pilaf cu urme de friptura la gratar si o salata cam ofilita.
Nu te infige in salata, ia mai bine o ciorba. Uite, o incalzim la microunde si mancam. E buna, nu? Daca vrei iti pun si salata in ea!!!
Ia uite! Are si carnita. Buuuna carnita. Am o idee: sa strecuram zarzavatul si carnita. Zeama o punem in chiuveta. Vine cineva! O sa rada lumea si cu fundul de noi. Acum, hai, ia si mananca un castron de zarzavaturi in fata colegilor! Hai, baga! Stau eu paravan.
A, e buna ciorba cu lingurita de plastic. Parca si revista merge mai bine cu zarzavat. Ok, acum ma simt mai bine, am luat si cina.
Operatiunea ciorba – incheiata cu succes!
Nu te infige in salata, ia mai bine o ciorba. Uite, o incalzim la microunde si mancam. E buna, nu? Daca vrei iti pun si salata in ea!!!
Ia uite! Are si carnita. Buuuna carnita. Am o idee: sa strecuram zarzavatul si carnita. Zeama o punem in chiuveta. Vine cineva! O sa rada lumea si cu fundul de noi. Acum, hai, ia si mananca un castron de zarzavaturi in fata colegilor! Hai, baga! Stau eu paravan.
A, e buna ciorba cu lingurita de plastic. Parca si revista merge mai bine cu zarzavat. Ok, acum ma simt mai bine, am luat si cina.
Operatiunea ciorba – incheiata cu succes!
luni, 8 septembrie 2008
Cand se schimba rutina
Asa ne-am obisnuit. Sa ne trezim in fiecare dimineata de luni pana vineri la o anumita ora, sa facem dus, sa ne echipam, sa ne punem mp3-ul in urechi, sa ne urcam din aceeasi statie in acelasi autobuz, sa urcam in metrou pe la aceeasi usa, sa ajungem la serviciu la aceeasi ora…
Deja reactionam mecanic. Gandurile ne zboara departe in timp ce picioarele ni se indreapta spre directia bine cunoscuta. Aceleasi melodii in mp3 care au intelesuri diferite in functie de starea noastra de spirit.
Cam asta am patit si eu. Ascultam muzica, imi faceam planuri, cautam o iesire din amalgamul de ganduri ce au pus stapanire pe mine in ultimul timp si ma indreptam “voioasa”, dupa o zi de munca si o iesire la terasa, spre statia de autobuz.
In statie, aceleasi ganduri, aceleasi planuri. Vad troleibuzul. Il astept sa intoarca, insa nu mai apare. Mda, probabil mi s-a parut ca vine. Mai stau. Apare altul in zare. Il astept. La fel, nu intoarce nici asta. Incep sa-mi pierd rabdarea. Au trecut deja 20 de minute, doar nu am halucinatii. Si chiar daca as avea… doar nu am halucinatii cu troleibuze.
Printre melodiile ce-mi rasunau in urechi aud ceva de genul: “… nu mai opreste aici!” Poftim?!? Cum adica nu mai opreste aici? Si acum spuneti? Hello! Am stat 20 de minute in statie. Sa nu mai vorbim despre cum am injurat toti angajatii de la RATB (de la femeia de serviciu pana la director). Puneti domne un afis, anuntati la televizor, nu stiu, faceti ceva! Oamenii au rutina lor. Nu veniti voi sa le-o “stricati”.
Deja reactionam mecanic. Gandurile ne zboara departe in timp ce picioarele ni se indreapta spre directia bine cunoscuta. Aceleasi melodii in mp3 care au intelesuri diferite in functie de starea noastra de spirit.
Cam asta am patit si eu. Ascultam muzica, imi faceam planuri, cautam o iesire din amalgamul de ganduri ce au pus stapanire pe mine in ultimul timp si ma indreptam “voioasa”, dupa o zi de munca si o iesire la terasa, spre statia de autobuz.
In statie, aceleasi ganduri, aceleasi planuri. Vad troleibuzul. Il astept sa intoarca, insa nu mai apare. Mda, probabil mi s-a parut ca vine. Mai stau. Apare altul in zare. Il astept. La fel, nu intoarce nici asta. Incep sa-mi pierd rabdarea. Au trecut deja 20 de minute, doar nu am halucinatii. Si chiar daca as avea… doar nu am halucinatii cu troleibuze.
Printre melodiile ce-mi rasunau in urechi aud ceva de genul: “… nu mai opreste aici!” Poftim?!? Cum adica nu mai opreste aici? Si acum spuneti? Hello! Am stat 20 de minute in statie. Sa nu mai vorbim despre cum am injurat toti angajatii de la RATB (de la femeia de serviciu pana la director). Puneti domne un afis, anuntati la televizor, nu stiu, faceti ceva! Oamenii au rutina lor. Nu veniti voi sa le-o “stricati”.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)