Prieteni si atat

Lasati-ma sa ma descurc singura! Nu imi pasa de voi si nici de dorintele voastre de razbunare. Nu ma intereseaza cat de fericiti sunteti sau cat de mult ma iubiti.

Cel mai bine ar fi sa ramanem doar prieteni. Prieteni si atat.

Oare sunteti fericiti atunci cand vedeti ca eu sufar? Oare ati incercat vreodata sa ma intelegeti sau doar mi-ati gasit punctul sensibil si ati profitat de mine la maxim?

Inca o data: ramanem doar prieteni! Prieteni si atat!

O sa mai sufar, poate o sa fiu si fericita. Sau poate o sa plang si o sa-mi para rau. Sau o sa imi gasesc aliati in dusmani. Cine stie???

Dar un lucru e sigur: noi vom ramane doar prieteni. Prieteni si atat.

Nu incercati sa intelegeti de ce. E simplu, increderea poate fi tradata. Degeaba imi spuneti ca nu va dati seama. E cam tarziu. De-acum incolo nu-mi mai pasa de voi... De-acum incolo o sa ma gandesc doar la mine!!! E timpul sa ma pun si pe mine pe primul plan, nu?

As vrea sa fiu acolo

Vreau sa merg acolo unde ploaia este calda, unde soarele ma incalzeste placut, unde vantul ma mangaie tandru si imi ininfioara pielea.
Vreau sa merg acolo unde e liniste si mult aer curat, acolo unde curcubeul straluceste chiar daca nu ploua.
Vreau sa alerg desculta pe covorul gros de iarba si sa beau apa din izvorul de la poalele muntelui.
Vreau sa ascult povestile micilor vietati din jurul meu si sa numar inelele unui copac ce tocmai a fost taiat. Oare cate vezi daca traiesti 260 de ani?
Vreau sa vad cum norii iau forme ciudate pe cerul atat de albastru si cum soarele se ascunde din cand in cand, timid, in spatele lor. Probabil si-a dat seama ca il admir...
Vreau sa privesc noaptea cerul plin de stele si sa-mi aleg "steaua mea", s-o rog sa ma invete si pe mine sa stralucesc noaptea.
Vreau sa ma pierd in oaza de verdeata si sa-mi fac o coronita din flori de camp...

Probabil...

Probabil ca voi depasi momentul si voi rade mai tarziu;
Probabil ca nu vei stii niciodata ce am simtit;
Probabil ma iubesti si probabil te iubesc si eu;
Probabil ma minti si probabil te mint si eu;
Probabil o sa ma uiti... eu nu stiu daca te voi putea uita;
Probabil o sa ne mai intalnim si probabil o sa-mi zambesti;
Probabil oamenii ma iubesc asa cum sunt si probabil ii iubesc si eu;
Probabil o sa-ti mai amintesti de mine...

Probabil ca da... probail ca nu... cine stie???

Shopping-ul - pasiunea noastra!!!

Si ce daca este deja ora 16.00? Si ce daca sta sa ploua si bate foarte tare vantul? Si ce daca trebuie sa traversam Bucurestiul ca sa ajungem? Nimic nu mai conteaza atunci cand vine vorba de cateva ore de shopping.
Intai mancam ceva, ca sa prindem puteri. Apoi, tu iti cumperi ochelari de soare si gata - nu ma mai vezi! Sunt chiar in fata ta, nu am disparut... "domle", chiar nu ma vezi??? ...nu ma vede - hihihihihi

Sa incepem: Terranova - cateva bluzite; Leonardo - cateva perechi de pantofi (unii neaparat rosii); Etic - munti de camasi; Ilotti - tricouri si bluzite (fara numar)... si multe altele, am uitat cum se numesc.
In plus, un ursulet, un porcusor si o ratusca... deh, fiecare in functie de nevoi si cunostinte :)))

Totul a durat cam 6 ore (de cand am plecat de acasa si pana m-am intors). Nici nu mai puteam sa coboram scarile la metrou. Oare cata lume a ras de noi cand ne-au vazut cum ne sprijineam una de alta? Ne dureau picioarele ingrozitor, ne era sete, eram obosite si vroiam sa dormim... dar cine a spus ca e usor sa mergi la shopping? Doar se stie ca pasiunea cere sacrificii.

Asa ca, draga mea, incarca-ti bateriile si pregateste-te si pentru runda numarul III.

Petrecerea de luni seara

Nervii provocati un anumit domn (care imi spune ca nu o sa ajung niciodata mai desteapta decat el) cu doctorat, diplone si premii s-au spulberat. Urma iesirea la "Cafeneaua noastra".

De data asta n-am mai intarziat prea mult.

Acelasi ambient, aceeasi Sangria, alta salata... buna si ea.

Plangem pe rand una pe umarul celeilalte. Offff... oare cand o sa se termine toate neplacerile prin care trecem?

Oricum, ne-am destins... si ce terapie este mai buna daca nu shoppig-ul? Asa ca hai sa mergem sa ne cumparam pantofi!

Dar inainte de asta trebuie sa ne facem poze pe trotuar, la Universiate. Deci: dezbracati-va de sacouri, asezati-va in pozitii ciudate, cadeti putin si puneti un jandarm sa va pozeze. Rezultatul? Cativa trecatori se uita amuzati, iar altii se inchina si trec mai departe - distractie garantata!

Ooook... tipetele tale anunta ca ne apropiem de un magazin de incaltaminte. Yap... asa este. Pantofi de toate marimile, culorile si modelele. Nu mai vreau sa plec de aici, dar e ora inchiderii. M-am ales cu o curea. Decat nimic...

Dar daca tot s-au inchis toate magazinele, de ce sa se termine distractia?

Planul II: o cutie de bere si pasajul Unirii. Rupeti o revista, aranjati-o frumos pe marginea pasajului, asezati-va, puneti pe cineva "paravan" (ca nu trebuie sa vada toata lumea ce faceti voi acolo) si... distractia poate continua! Aceeasi poveste: unii trecatori se vor lua de voi, altii va vor ignora, dar, cu siguranta, voi va veti distra :))

Si in final... taxiul. Ala nu, ala nu, ala nu... am ales un sofer batran, cu ochelari si burta. Oare ni s-au schimbat gusturile pentru barbati????

Un loc special

Liniste, aer curat, pace, oameni cu frica lui Dumnezeu, verdeata, padure, pomi fructiferi, un parau mereu limpede... "un colt de Rai" - un loc deosebit.

Un loc in care merg mereu cu placere, un loc de care mi-e dor, un loc pe care il voi iubi toata viata.
Balcesti, jud. Valcea