Sambata seara

Labirintul de metal, o cladire imensa, o lumina slaba, muzica in surdina, doar cativa oameni si un bar (dar la ce ma asteptam??? Cine mai ajunge in club la ora 21.30???).
N-a durat mult pana sa apara lumea, muzica a inceput sa se auda tare (exact asa cum vroiam eu... cat mai tare, astfel incat sa nu-mi mai pot auzi gandurile), am servit cateva pahare de gin, apoi a inceput distractia.
Cativa oameni mai retrasi, mai timizi, altii plini de energie si dornici sa se distreze... Unii incercau sa "agate" pe cineva, altii incercau sa "scape" de cineva. Uniii vroiau sa se imbete si consumau sticle de alcool dupa sticle de alcool, altii provocau fetele sa se dezbrace pentru 100 de euro. Unii dansau provocator, altii se multumeau sa stea pe scaun si sa priveasca. Unora le-a placut muzica, altora nu. Unii s-au distrat, iar altii nu s-au simtit prea bine (din fericire, eu am facut parte din categoria celor care s-au simtit excelent).
Multumesc de invitatie...

Si o melodie care sa ne aminteasca de seara de sambata (amuzati-va urmarind videoclipul:):)))

Don't Let Go

Vin, cola si plansete

Vroiam sa ies, sa beau un vin bun si sa ma distrez.
La ora 17.00 cand incepuse deja sa ploua (apropo: umbrela mea unde e?!!!? ), am plecat spre Tineretului. Nu-mi sta in fire sa intarzii, insa de data asta am reusit. Dar esti chiar dulce asteptand... oricum, sorry... n-am vrut (era ambuteiaj la Sudului:):).
Dar am ajuns... pe la 17.20.
Sa bem un vin rosu...
-Nu servim bauturi alcoolice!
-Primul gand: asta are impresia ca nu suntem majore??? Nici nu am buletinul la mine... Aaaaa "Summit-ul Nato"! De data asta chiar o spun hotarat: Bush, go home!... eu vreau sa beau un vin!!!
In fine, m-am resemnat:
-O cola!
-Si un frappe!
Mda... gata cu vinul, probabil ar fi fost bun...
Si mi-am amintit ca eu nu mancasem nimic. Deci, ar fi cazul sa mananc ceva:
-O salata bulgareasca, va rog!
Dupa 10 minute apare imensa salata pe care nu am putut sa o savurez ("mananca, mananca, trebuie sa mergem undeva unde se bea... eu vreau sa beau!!!")
Gata! mergem la Brancoveanu sa bem un vin.
-Grasa de Cotnari! dupa preferinte: cu apa, simplu sau cu pepsi. Bietul barman... oare nu se prinde ca nici noi nu stim ce vrem???
Sa inceapa distractia... in primul rand ciocnim pentru mine... ca doar eu sunt happy dintre noi toate. Nu-i nimic, imi place sa se bea in cinstea mea...
Apoi... un telefon, urmat de un mesaj, apoi iar un telefon si iar un mesaj...
-"Domle" ar fi cazul sa te opresti, ajunge!
-Nu, nu!! inca unul (alt mesaj)... le-am pierdut sirul.
-Si eu ce sa fac??? Il sun si eu!!!
-Nu, nu si tu! (uffff... macar tu intelegi)
Ultima replica:
-Hai sa iesim de aici ca mie mi-e rau...
Deja e grav... gata, iesim!
Si o seara nu se termina bine decat daca plangem. Si nu asa oricum. Tre' sa plangem toate trei, stand pe gard, in ploaie...

Exact d-asta va iubesc atat de mult...

Take your chance

I'm happy today... Don't ask why... "Prietenii stiu de ce"

Stii tu...

Mai e putin si ne vedem din nou.
Mi-e dor de tine... Mi-e dor de iarba aceea verde si proaspata, de padurea deasa in care ma pierdeam atunci cand vroiam sa fiu singura, de pomii infloriti, de oamenii aceia batrani ce ma privesc mereu cu ochi blajini si ma intreaba de fiecare data: "Cati ani ai?", "A cui esti?"...
Mi-e dor de paraul in care ma scaldam cand eram mica si de lanurile de porumb in care ma pierdeam mereu cand incercam sa gasesc drumul spre casa.
Mi-e dor de traditiile pe care oamenii tai inca le respecta, de mesele la iarba verde, in livada si de legumele proaspat culese din gradina.
Stii ca aerul tare ma face sa ma simt bine. Mirosul acela al naturii pure, covorul de frunze uscate pe care imi place sa merg desculta si curcubeul... La tine mereu apare curcubeul dupa ploaie.
Stiu ca ne despart multi kilomeri si tocmai de aceea am invatat sa te pretuiesc asa mult, caci ne vedem atat de rar...
Dar nu conteaza... cateva zile petrecute cu tine imi dau suficienta energie sa mai rezist inca un an... cand ne vom reintalni. Inca un an, si apoi altul... Stii tu...