Intamplari penibile de luni dimineata

Din topul “intamplari penibile de luni dimineata” enumar cateva intamplari ce au avut loc in aceasta dimineata, toate facandu-ma sa imi doresc sa ma intorc inapoi in pat, sa adorm si sa incep o noua dimineata.

Ma trezesc la 6.30, destul de odihnita caci ieri am dormit toata ziua, ma chinui cam o ora sa imi aranjez parul care nu sta decat cum vrea el (are o personalitate puternica si castiga intotdeauna lupa cu placa, feonul, peria, ondulatorul...), ma imbrac rapid cu hainele nou-achizitionate: o pereche de pantaloni albi trei sferturi (pe care am dat o caruta de bani), un tricou dragut care se potriveste de minune cu pantalonii si nu in ultimul rand, imi pun in picioare sandalele (tot noi) care ma bat in ultimul hal.

Mandra de intreaga mea tinuta topai vesela pe trotuar, ma urc mandra in troleu, observand ocheadele ce si le faceau unele persoane dupa ce treceam prin dreptul lor. Am crezut ca ma admira lumea, ca doar imi sta bine, ce sa mai. Cobor la fel de mandra din troleu cand ma trezesc stransa de gat de cineva: „Cine ma apuca asa brusc de gat fara sa ma strige mai intai pe nume?!?” Bine ca eram suficient de bine dispusa si nu i-am dat bietei fiinte vreun pumn (asa, din reflex). Tinandu-ma in continuare de gat imi sopteste la ureche: „Domnisoara, ai uitat sa-ti rupi eticheta de la tricou!”

Sa imi vina sa intru in pamant de rusine. Imi venea sa imi pun o cagula pe cap, sa nu ma recunoasca cineva. Doamna care m-a atentionat cat putea de discret imi sopteste tot la ureche: „Vrei sa o rup eu?” Doua intrebari imi rasunau in ureche:
1: „De ce dracu imi vorbeste la ureche cand deja a vazut toata lumea cum imi atarna chestia aia pe spate?”
2: „De ce dracu nu o rupe o data? Are impresia ca imi place sa merg cu etichetele atarnand?”

La fel de discret imi smulge blestematul carton de la gat si plec multumindu-i mult, mult de tot. Sper sa nu ne mai intalnim niciodata...

Si nu se termina totul aici. In drum spre serviciu incep sa ma bata minunatele mele sandale. Ma bat atat de rau... Incep sa nu mai pot sa pasesc voios si toata buna dispozitie de azi dimineata se spulbera cand un nene oprit la semafor ma intreaba: „Ce mergi domnisoara asa stramb? Parca ai un bat in fund!”