Lucruri prea simple

Cand esti fericit? Atunci cand ai bani si tot ce vrei sau atunci cand ai 80 de ani si inca mai poti sa zambesti?
De ce o fraza atat de simpla, spusa de un batran la fel de simplu ma face sa plang?
Cum poti sa te resemnezi in fata vietii?
Cum poti fii fericit cand stii ca vei muri?
De ce nu intelege nimeni ca fericirea se regaseste in lucrurile simple?
De ce ne complicam viata si incercam sa gasim fericirea in avere si faima? Fericirea se obtine atat de usor... Un om poate fii fericit doar pentru ca "isi traieste batranetea si pentru ca are o vacuta".
E simplu, la el totul e simplu. El e un om simplu dar fericit.
Acum chiar imi doresc sa pot zambi si eu. Dar nu pot sa fac asta. Acum plang. Nu e ciudat? Doar sunt tanara, am toata viata inainte... el e batran si zambeste, eu sunt tanara si plang. E chiar ciudat: el e fericit... Eu de ce nu pot fi?
Mi-am dat seama ca sunt atat de mica intr-o lume imensa. Mi-am dat seama ca nu e greu sa iubesti (e mult mai greu sa urasti). Sa incercam sa fim mai buni, mai veseli si mai intelepti. Viata e atat de frumoasa si merita traita.
Vrau sa ajung si eu la 80 de ani si sa zambesc...
Oricum am invatat o lectie. O fraza, un batran si eu... M-am maturizat. Am inteles ca pot fi fericita. Daca stiu sa iert, sa uit, sa zambesc si sa iubesc pot fi fericita.
O sa caut fericirea in lucrurile simple.